antologia poeziei de la s la xxl

O CARTE CÎT UN SUFLET
Nu greşiţi alegînd acest volum de pe un stand: aveţi sigur ocazia să primiţi mai mult decît plătiţi! Orice antologie înseamnă un timp uriaş de specializare a celui ce o alcătuieşte, energie şi devotament în căutări, reflecţie şi construcţie meticuloasă a volumului şi, pe deasupra, un efort editorial invariabil mai mare decît cel pentru o carte «obişnuită», pentru că onorează gînduri şi vieţile altora, rafinamente, sacrificii. E vorba de o lungă serie de gesturi generoase. Generoase, fiindcă, în ciuda tuturor încercărilor de a o calcula just, cultura costă atît de mult încît nu se poate tarifa şi sfîrşeşte prin a fi aproape. . . gratuită. Iar cea mai «ieftină» – adică cea mai scumpă – e poezia. Obiect imposibil de definit, ca o pură mărturie a trecerii noastre pe pămînt.
Poate mai credeţi, cum credeam şi eu acum vreo cincisprezece ani, că sînt puţini cei pe care-i mişcă vorbirea sibilinică a poeţilor, că trebuie să posezi un organ anume ca să te intereseze aforistica versurilor. Am înţeles prima oară că mă înşelam după 1989. Trebuia să mă ocup de standul unei edituri franceze care îşi expunea şi vindea volumele şi revistele de poezie la tîrgul anual, botezat chiar „Piaţa poeziei” , instalat pentru cîteva zile în faţa catedralei Saint-Suplice, în plin Paris. Credeam că o să fie o manifestare formală, plicticoasă şi pustie. Eroare! Expozanţii au fost luaţi cu asalt de un public pestriţ care cumpăra versuri pe-ntrecute, răsfoia energic numere tematice din gazete obscure cu tiraj minimal şi se bucura să-şi completeze colecţii a căror existenţă n-aş fi bănuit-o în ruptul capului.
Sute de inşi se adunau intr-o tăcere religioasă în jurul unui iluminat care-şi recita opera în cadenţă actoricească, suit pe un scaun şubred, iar mesele pline de volume aproape invizibile în librării – căci nici librarii nu se omoară după o marfă care se vinde lent sau deloc – se goleau văzînd cu ochii. Era acolo tot soiul de lume venită de la sute de kilometri; erau copii citind, aşezaţi pe trotuar, din opurile stranii achiziţionate de părinţi; erau bătrîni care împărţeau în stînga şi în dreapta versificaţii tipărite pe foi prinse cu agrafe şi, spre uimirea mea, chiar primeau ceva franci pe ele.
Cîţiva ani mai tîrziu a fost ironizat cu succes proiectul afişării unor poeme, clasice şi moderne, în ramele cu anunţuri de pe culoarele metroului parizian. După potopul de haz şi batjocură, în ziua în care prima poezie şi-a făcut apariţia pe zidul fiecărei staţii din subteran n-a mai rîs nimeni: călătorii blocau peronul, înghesuindu-se să citească un sonet printre umerii şi capetele iritante ale vecinilor. Ani de-a rîndul am văzut apoi destui neliteraţi dînd „credibilitate” acelei idei nebuneşti cu privirea lor aţintită emoţionat în afişul 50 X 70 brăzdat de rîndurile inegale ale unui poem.
Emoţia e, poate, cheia straniului contact cu şinele nostru al acestui tip de rebus. Dacă n-o fi chiar farmecul formei criptice a unor sentinţe care sfidează logica.
Născut, zice-se, poet, românul are sanşa să-şi verifice de 101 ori, în selecţia datorată lui Ion Barbu, cum se mai „poartă” fiinţa lui adîncă, aceea a emoţiei sau a cruciverbului. Trebuie să spunem însă că pe meleagurile natale ale caricaturistului ţăranii încă-şi zic unul altuia că «se poartă bine», adică sunt sănătoşi şi n-au necazuri.
Un poem pe un T-shirt ? Nimic mai potrivit pentru buna purtare gratuită prin lume a unui bun nespus de scump. Nimic mai generos pentru semeni decît acest apel misterios dar mereu oportun la rostul trecerii noastre pe pămînt. (Adina Kenereş)

*

Alexandru Vakulovski

O antologie de citit, de vazut, de pipait, de ascultat, de gandit, de imbracat. O antologie care se poarta
Antologia poeziei romanesti de la S la XXL e un volum, e o expozitie, e un performance, e o colectie vestimentara si, in viitorul apropiat -un CD. Pentru toate aceste domenii Ion Barbu ar merita macar cate un premiu. Macar pentru faptul ca a unit ceea ce in aparenta isi aveau granitele bine trasate.
Daca ai la indemana antologia sigur te vei face si cu un tricou, caci fiecare text (de la Barbu Mumuleanu, la Bacovia, Tristan Tzara, Serban Foarta, Liviu Antonesei, Mihai Vakulovski…) e insotit de un desen (de Ion Barbu, desigur, Dan Perjovschi, Oliver Weiss…) pe care ti le poti comanda pe un tricou. Astfel expozitia are un teren, dar si un timp nelimitat. Poezia si grafica se va afla pe strada, in munti, in dulapuri, azi, maine si asa mai departe. Purtatorii expozitiei pot fi oricine, de la S la XXL, de la tractoristi la autorii textelor si desenelor (si invers).
Antologia (sub orice forma a sa) e un cadou bun pentru oricine. In primul rand pentru autori. E si o publicitate excelenta fara caracter publicitar si o apropiere a publicului (obosit de atata tranzitie) fata de arta.
Cu aceasta antologie ti se intareste convingerea ca literatura e peste tot, sau cel putin poate fi. Te poti imbraca si dezbraca de ea. O poti privi in grafica, o poti citi de pe tricoul unui trecator – copil, batran, subnutrit sau bulimic. Caci poezia te ascunde, te poti ascunde dupa ea. Poezia te poate si reprezenta. Trebuie doar sa-ti alegi tricoul. Sau tricourile. Caci avand antologia prin apropiere e greu de crezut ca te poti limita numai la un singur tricou.
Antologia poeziei romanesti de la S la XXL e al doilea proiect analogic de la editura „HA, HA & HA” a lui Ion Barbu. Mai exista si „Dictionarul cinicului aproape perfect”. Care se poarta bine si el. Asta asa, ca sa aveti cu ce, de ce sa va (ne) dezbracati(-am).
Eu am deja un tricou. Nu va spun care. Port poezia aproape de mine. E o senzatie foarte placuta. Uneori te si simti ca o pagina dintr-o carte. La trecerea de pietoni risti ca toti sa se intoarca spre tine si sa te citeasca.
Cine spunea ca poezia nu se mai poarta? Nu-i adevarat. Se poarta, se poarta! Si inca cum!
Fiti atenti pe strada, in apartamentele si in localurile pe care le frecventati. Expozitia lui Ion Barbu poate fi peste tot. Chiar si pe corpurile voastre.
Asteptam in continuare urmatoarele idei d-ale lui Barbu. Simple, trasnite, socante, ce se lipesc bine de tine, ce ies (oriunde ar fi) in evidenta. Candva la astfel de lucruri li se adauga adjectivul „geniale”. Poate ca e cazul sa-l mai folosim o data.
Iar eu imi iau tricoul si ies. Particip cu placere la expozitia lui Ion Barbu. Priviti-ma si cititi-ma!

Mihai Vakulovski

pagina o suta sapte

Desi sint unul dintre cititorii inraiti de poezie care au mai ramas, unul profesionist, facind mereu cronici la cartile de poezie, in special la cele care merita, „Antologia poeziei romanesti de la S la XXL” de Ion Barbu m-a luat oarecum prin surprindere. Dar mai intii sa povestesc cum am dat de ea. Abia venisem, din Brasov, la tirgul de carte „Bookarest”, ma grabeam la lansarea cartii, „Tatuaje”, si treceam in viteza pe linga standuri. Mi-au atras atentia niste tricouri, din mai multe motive, o expozitie de tricouri poetice si poetii (si graficienii!) erau pe gustul meu, ceea ce chiar m-a mirat, ca pe tricouri de obicei scrie numai ceea ce nu mi-ar fi placut sa port, am intrebat – din mers – cit costa si am zis ca ma intorc neaparat sa-mi cumpar unul. Cind am revenit (abia a doua zi, fiindca imediat dupa lansare s-a inchis tirgul) erau alte tricouri, am intrebat daca au si alte modele si omul de la stand mi-a intins antologia, spunindu-mi ca fiecare pagina are tricou alb, negru, verde, albastru, un fel de galben si rosu. Am zis ca-mi cumpar cartea, am deschis-o la intimplare, dar de pe la sfirsit, asa cum rasfoiesc si ziarele, taman la pagina 107, si am spus ca vreau tricoul asta, rosu! Imi zice ca stie sigur ca s-a cumparat, dar se mai uita, „Nu mai sint”. Am cautat apoi impreuna, nu mai erau – nici alb, nici negru, nici verde, nici albastru, nici rosu. „Dar de ce il vreti anume pe asta?” – „Pentru ca-s eu”. Venise si Ion Barbu, mi-a daruit antologia sa si m-a incurajat, in sens ca pot sa fac comanda si prin posta, cu atit mai mult ca nici tricoul cu Harms nu mai era (din „Dictionarul cinicului aproape perfect”, alta antologie excelenta a aceluiasi Ion Barbu), nici altele pe care le-am vrut (as fi vrut negresit unul facut de Perjo), m-am intristat si m-am bucurat, uite, domnule, sintem multi, chiar daca nu prea stim unii de altii. O batrinica vroia „haichiuu”, i l-a intins pe „Hai ku mine pe muntele Fuji”, a zis ca nu pe asta il vrea, „era si alt haichiu”. Ei, daca as fi luat un haiku cu siguranta ca alegeam haiku-ul lui Florin Iaru, care se plimba mindru prin tirg cu „Hai ku mine pe muntele Fuji” pe piept. Iata, deci, o antologie a poeziei in miscare – la tirgul de carte, la teatru, la Laptaria lui Enache, la mare, la munte, la Bucuresti, Brasov, Hunedoara, Cluj, in Antonesti, Paris, SUA, R. Moldova si unde se duce Liviu Antonesei, Romulus Bucur, Mircea Cartarescu, Ion Barbu, Bogdan Ghiu sau tu…
„Antologia poeziei romanesti de la S la XXL”, editie alcatuita si ingrijita de Ion Barbu, care a aparut la editura „HA, HA & HA” (Petrila, 2003, in formatul 210 pe 210, pe fond in forma de caiet de matematica) este un proiect foarte interesant care vine sa popularizeze poezia romana, de la S la XXL pentru ca fiecare pagina are si tricouri, dupa cum am mai spus, pe fata e un poem comentat grafic, iar pe spate scrie sursa, adica „Antologia poeziei romanesti de la S la XXL”. Iata cuprinsul antologiei lui Ion Barbu: „Asimetrie definitiva” de Liviu Antonesei – desen: Oliver Weiss, „Interogatia infinita” de Liviu Antonesei – desen: Andre Barbe, „Aleluia” de A.E. Baconsky – desen: Dan Perjovschi, „Cu voi…” de G. Bacovia – desen: Devis Grebu, „Geometria unui vis” de Cezar Baltag – desen: Tamas Csaszar, „Istoria cartii” de Gheorghe Mihai Barlea – desen: Dan Perjovschi, „Ana Kelemen” de Mihai Beniuc – desen: Andre Barbe, „Eliberare” de Barbu Berceanu – desen: Ion Barbu, „De profundis” de Lucian Blaga – desen: Dan Perjovschi, „Catren” de Lucian Blaga – desen: Dan Perjovschi, „Stea adusa de vint” de Ana Blandiana – desen: Michail Zlatkovsky, „Femeia de hirtie” de Romulus Bucur – desen: Andre Barbe, „Nimeni” de Constanta Buzea – desen: Stela Lie, „Mereu coboritor” de Radu Cange – desen: Ion Barbu, „Pe oceanul vremii” de I.L. Caragiale – desen: Ronald Searle, „Cind ai nevoie de dragoste” de Mircea Cartarescu – desen: Catalin Zaharia, „Poezie” de Daniel Corbu – desen: Pajak, „Rond de noapte” de Ion Covaci – desen: Mihaela Schiopu, „Ce fel” de Mihail Crama – desen: Vladimir Kazanevski, „Un… si o…” de Alexandru Deparateanu – desen: Morgan, „Indoielile logodnicului” de Mircea Dinescu – desen: Ion Barbu, „Un timp postum” de St.A. Doinas – desen: Andrei Puchkanoiv, „Clipa despartirii” de St.A. Doinas – desen: Stela Lie, „O viata adevarata” de Aurel Dumitrascu – desen: Michail Zlatkovsky, „Singur sub ploile purpurii” de Aurel Dumitrascu – desen: Devis Grebu, „O lunga tacere” de Victor Felea – desen: Rene Fehr, „Pina la ultimul” de Carmen Firan – desen: Ion Barbu, „Capricii” de Carmen Firan – desen: Ion Barbu, „Donna con Donna” de Serban Foarta – desen: Cristian Marcu, „O bere acra ca veacul” de Ovidiu Genaru – desen: Pavel Botezatu, „Nud de primavara” de Ovidiu Genaru – desen: Devis Grebu, „Arta poetica” de Bogdan Ghiu – desen: Devis Grebu, „Incercare de a spune tot adevarul” de Bogdan Ghiu – desen: Andre Barbe, „Peisaj” de Gheorghe Grigurcu – desen: Ion Barbu, „De timp” de Gheorghe Grigurcu – desen: Ares, „Cerc” de Ion Horea – desen: D.S. Turculet, „Hai ku mine pe muntele Fuji” de Florin Iaru – desen: Michail Zlatkovsky, „Grafica” de Ioana Ieronim – desen: Cristian Marcu, „Pronume personal” de Virgils Ierunca – desen: Devis Grebu, „Imagini” de Letitia Ilea – desen: Devis Grebu, „Fara memorie” de Letitia Ilea – desen: Dan Perjovschi, „Lied” de Carolina Ilica – desen: Stela Lie, „Antract” de Nora Iuga – desen: Mihaela Schiopu, „Punct” de Nora Iuga – desen: Iuri Kosobukin, „Cor de copii” de Vintila Ivanceanu – desen: Iuri Kosobukin, „Rondelul trecutului” de A. Macedonsky – desen: Devis Grebu, „***” de Florica Madritsch Marin – desen: Mihaela Schiopu, „Conserva” de Mariana Marin – desen: Valentin Druzhinin, „Mememto mori” de Irina Mavrodin – desen: Ion Barbu, „Vei spune” de Virgil Mazilescu – desen: Dan Perjovschi, „***” de Horatiu Malaele – desen: Octav Mardale, „Va veni o vreme” de Ileana Malancioiu – desen: Turhan Selcuk, „Fragmente din monografiile imperiului” de Mircea Malut – desen: Ion Barbu, „Viitorul ca un incest al destinului” de Mircea Malut – desen: Michail Zlatkovsky, „Aproapele pasarii mute sint” de Mircea Malut – desen: Octav Mardale, „Prea mult” de Clara Marginean – desen: D.S. Turculet, „Amor fati” de Gabriela Melinescu – desen: Ion Barbu, „Jurnal” de Ioan Morar – desen: Andre Barbe, „Mercato” de Ioan Morar – desen: Gahan Wilson, „Despre asin” de Florin Mugur – desen: Saul Steinberg, „Alt chip” de Barbu Paris Mumuleanu – desen: Gheorghi Anastasov, „Prietenii” de Ion Muresan – desen: Lucian Amarii Jup, „Frig” de Ion Muresan – desen: Catalin Zaharia, „Haiku 1” de Viorel Muresan – desen: Piotr Kullinich, „Haiku 2” de Viorel Muresan – desen: Devis Grebu, „Crusta” de Gellu Naum – desen: Dan Stanciu, „***” de Dinu Olarasu – desen: Stela Lie, „***” de Dinu Olarasu – desen: Devis Grebu, „Frica de trup” de Aurel Pantea – desen: A. Orechov, „Amar” de M.R. Paraschivescu – desen: Ronald Searle, „Arsura” de Adrian Popescu – desen: Octav Mardale, „***” de Cristian Popescu – desen: Dan Perjovschi, „***” de Cristian Popescu – desen: D.S. Turculet, „Dar daca” de Stella Vinitchi Radulescu – desen: Stela Lie, „Un pilc de viorele” de Petru Romosan – desen: Ares, „Cartea mortii” de Marin Sorescu – desen: Lido Contemori, „Priveghi” de Marin Sorescu – desen: Lucian Amarii Jup, „Auriol si deburau” de Dan Stanciu – desen: Dan Stanciu, „Dezimblinzirea” de Nichita Stanescu – desen: Zbigniew Ziomecki, „Autoportret” de Nichita Stanescu – desen: Tan Oral, „Stire banala” de Petre Stoica – desen: Ion Barbu, „In aceasta privinta” de Petre Stoica – desen: Ion Barbu, „Notita” de Petre Stoica – desen: Jan Pospichal, „***” de Tia Serbanescu – desen: Mihaela Schiopu, „Intre doua fraze” de Elena Stefoi – desen: D.S. Turculet, „Suflet fara acoperire” de Constantin Stefuriuc – desen: Pajak, „Cele 11 porunci iubitafizice” de Iulian Tanase – desen: Antonio, „Mic peisaj marin” de Marcel Tolcea – desen: Cristian Marcu, „Mic tratat despre inspiratie” de Marcel Tolcea – desen: Ion Barbu, „Aproape” de Daniel Turcea – desen: Stela Lie, „Cunoastere” de Daniel Turcea – desen: Dan Perjovschi, „Glas” de Tristan Tzara – desen: Dan Perjovschi, „Alesul” de Mihai Ursachi – desen: B. Kliban, „Post Scriptum…” de Mihai Ursachi – desen: Anonim, „Solia” de Mihai Ursachi – desen: Anonim, „Basm popular” de Mihai Vakulovski – desen: Dan Perjovschi, „Totul continua” de Lucian Vasiliu – desen: Devis Grebu, „A trai far-a iubi” de Nicolae Vacarescu – desen: Cristian Marcu, „Sonet CCI” de V. Voiculescu – desen: Andre Barbe, „Incheiere” de Lucian Blaga – desen: Dan Perjovschi.
Acestea sint gusturile artistilor plastici si asta este antologia poeziei romanesti dupa parerea lor. Acuma, evident ca cei care au ramas pe dinafara (poetii), ca de orice data cind apare o antologie, vor circoti (am si auzit asemenea „pareri” ale poetilor care n-au intrat in antologie si care sint mereu mai multi decit cei care au intrat), dar asta este, este o speranta si pentru ei, caci la pagina 112 scrie „sfirsitul primului volum” si asta trebuie sa ne bucure si mai tare. Pe linga comentariile grafice, antologia lui Ion Barbu are un alt mare merit: a atras atentia asupra poeziei (romanesti) cum n-ar putea s-o faca o mie de critici literari si o suta de impresari legati cap de cap, poezia devenita un fel de reclama se citeste si se priveste (se imbraca si se dezbraca), macar in metrou, macar de plictiseala, macar cind acopera ce trebuie! Astfel artistii plastici, incepind cu autorul ideii si a antologiei se intelege, fac un mare serviciu poetilor si cititorilor de poezie, aceasta antologie e, nu in ultimul rind, o performanta, un experiment.
Nu mai vorbim de scriitorii celebri (cum e Blaga sau Dinescu), care trag (intr-un fel) dupa ei graficienii care le-au facut comentariile, insa poetii tineri sau poetii inca necunoscuti le ramin datori graficienilor si lui Ion Barbu. Eu, de exemplu, nu auzisem pina acum de Alexandru Deparateanu si a trebuit sa aflu de un poet de la un pictor, iar poezia merita sa fie citata: „Damicela de Caro/Zice-n lume c-am fost un…/Are drep ca un nebun,/N-o vedeam ca este o…//Ii faceam versuri cado/Ca tot ala ce e un…/In loc sa-I fi dat tutun,/Vin si mere ca la o…//Ii cintam sol, la si, do,/Din ghitara mea ca un…/Nu luam un fluier bun,/Si s-o fluier ca pe o…//Sentimental Romeo,/O iubeam d-amor ca un…/Cind colo, cum toti imi spun,/Julieta era o…”. Dupa cum se poate usor observa din cuprinsul antologiei, citat mai sus, poetii sint aranjati „dupa alfabet” (plus „Incheiere” de Lucian Blaga) si sint comentati de aproape tot atitia artisti plastici, iar antologia propriu-zisa este incadrata de „O carte cit un suflet” de Adina Keneres si de „O antologie care se teme doar de Exegeza Detergentului” de Marcel Tolcea, din care mi se pare remarcabila observatia: „Intr-un fascinant profetism al noilor forme de existenta poetica,. „Antologia poeziei romanesti de la S la XXL” dovedeste ca lirica se apropie tot mai amenintator de tatuaj” si „Nota bene” de Ion Barbu („Deviza noastra este, acum si pururea, SA-I DEZBRACAM PE CEI PLINI SI SA-I IMBRACAM PE CEI GOI!”). Pe linga coperta antologiei, facuta de Ion Barbu si Rolland Szedlacesk, vom scana si vom prezenta citeva pagini din antologie, care – antologia – merita sa stea la loc de cinste in biblioteca voastra (daca nu s-a epuizat tirajul – doar 500 de exemplare (primul tiraj, e adevarat), sponsorizate de Connex si Societatea Culturala CONDITIA ROMaNA). Antologia, ca si tricourile, pot fi comandate si prin e-mail, la barbu@comtrust.ro. Sa ne intilnim imbracati in antologia poeziei romanesti. De la S la XXL.

Share

Lasă un răspuns